Sună a ceva ezoteric, nu? Haha... ai dreptate și nu ai. Știința pare să susțină această idee ezoterică.

Nu, un gând negativ nu îți îmbolnăvește corpul. Nu te pedepsește nimeni pentru că ai o zi proastă. Corpul nu funcționează așa. Dar corpul ține minte (această memorie se reflectă în modul în care sistemul nervos și hormonal reacționează la stres).

Ține minte cât timp ai trăit în alertă. Cât timp ai strâns din dinți. Cât timp ai respirat superficial, convins că „mai trece”.

Creierul nostru e construit să ne protejeze. Doar că nu știe să facă diferența între un pericol real și unul repetat în gânduri. Dacă îți spui în fiecare zi că ceva nu e sigur, corpul te crede. Și pornește mecanismele de supraviețuire.

La început, asta te ajută. Te mobilizează.Pe termen lung însă, te uzează.

Stresul constant schimbă lucruri mărunte, aproape invizibile la început. Somnul nu mai e profund. Digestia devine capricioasă. Energia scade. Mușchii feței rămân ușor încordați, ca și cum ai fi mereu pe punctul de a răspunde la o întrebare dificilă.

Nu pentru că „ai gândit greșit”, ci pentru că organismul tău a stat prea mult în gardă.

Poate ai observat și tu oameni care, la aceeași vârstă, arată complet diferit. Nu e doar genetic. E diferența dintre cineva care a trăit ani întregi cu senzația că trebuie să se apere și cineva care a avut măcar din când în când voie să se relaxeze.

Știința vorbește despre asta destul de clar. Stresul cronic menține inflamația activă în corp. Nu suficient cât să te trimită direct la spital, dar suficient cât să îți consume resursele încet. Iar când inflamația e constantă, regenerarea încetinește. Corpul nu mai are luxul de a se repara elegant.

Există chiar un domeniu întreg — epigenetica ( Epigenetica studiază modul în care experiențele și mediul influențează felul în care genele sunt activate sau dezactivate) — care arată cum experiențele noastre influențează felul în care genele sunt „citite”. ADN-ul nu se schimbă, dar modul în care corpul îl folosește, da. Iar mediul nu înseamnă doar aer sau mâncare. Înseamnă și climatul interior în care trăiești zilnic.

Mai e ceva ce nu se spune suficient. Gândurile nu afectează corpul doar direct, ci mai ales indirect. Ele îți schimbă obiceiurile. Când ești tensionat, dormi mai puțin. Mănânci pe fugă. Amâni mișcarea. Uiți să respiri adânc. Toate acestea, repetate, modelează corpul mult mai mult decât orice afirmație pozitivă spusă în oglindă.

De asta nu cred în ideea că trebuie să „gândești pozitiv” ca să fii sănătos. Corpul nu are nevoie de optimism forțat. Are nevoie de siguranță.

Când se simte în siguranță, știe exact ce are de făcut. Se regenerează. Se adaptează. Se echilibrează.Când nu, doar încearcă să supraviețuiască.

Așa că, dacă m-ai întreba ce contează cu adevărat, nu ți-aș spune să îți controlezi gândurile. Ți-aș spune să îți observi starea. Să vezi cât timp petreci în tensiune. Și dacă există loc, chiar și puțin, pentru mai multă blândețe față de tine.

Pentru că, în final, corpul nu este o oglindă a perfecțiunii tale mentale. Este o arhivă a felului în care ai fost tratat — inclusiv de tine.

Uite câteva exemple practice pentru mai multă siguranță interioară:

• Respirație conștientă: 2–3 minute de respirație profundă dimineața sau seara.

• Pauze scurte: ridică-te de la birou la fiecare oră și mișcă-ți corpul.

• Somn protejat: evită ecranele cu o oră înainte de culcare.

• Blândețe față de tine: observă când ești tensionat și oferă-ți permisiunea de a te relaxa, chiar și pentru câteva minute.

Vestea bună este că organismul are o capacitate extraordinară de adaptare. Chiar și după ani de tensiune, putem crea un nou climat interior — prin odihnă, respirație conștientă, mișcare și blândețe față de noi înșine. Arhivele nu sunt definitive, ci vii, și pot fi rescrise pas cu pas.